15 Iunie

„Omul trebuie să ajungă dincolo de înțelegerea lui sau la ce ar mai folosi raiul?” – Robert Browning

Pentru mine abstinența a fost începutul. Și asta pentru că nu aveam alt reper în recuperarea mea din mâncatul compulsiv. Nu știam de unde să încep și cu ce. Așa că am început cu abstinența de la consumul alimentar după ora 18:00. Mi-a luat mult timp să înțeleg abstinența „adevărată”, dar când ajungi acolo îți dai seama că te afli într-un proces de recuperare, mai degrabă decât într-o restricție alimentară. În prezent, îmi definesc abstinența ca o abținere de la mâncatul compulsiv și de la comportamente compulsive în exces, însă nu e chiar o „abținere”, este modul în care cunosc eu viața în acest punct. În mijlocul unei probleme, încă îmi vine să mă gândesc că mâncarea este soluția, așa cum se întâmpla odată, însă acum știu că soluția este predarea unui Puteri Superioare a vieții mele/situației în care mă aflu/ a voinței mele. Astfel ajung să trăiesc calm, ordonat, în progres. Și acum știu că nu sunt perfectă, sursele de durere vin și pleacă, dar eu rămân aici ancorată în prezent cu ajutorul Puterii mele Superioare, observând și învățând. Se poate să nu reușesc să rezolv un conflict într-un mod armonios, dar nici asta nu contează, pentru că acum pot să mă întorc la Dumnezeu, așa cum îl înțeleg eu, oricând vreau eu. Din punctul meu de vedere aceasta este esenţa recuperării .

Pentru astăzi: 

Astăzi pot face atât cât pot! Dacă asta presupune și abstinența cu atât mai bine. Pentru mine acest lucru înseamnă să avansez în recuperare.