17 Iunie

„Simpla amintire a mâniei reaprinde flacăra acesteia.” – Publilius Syrus 

Atât de adevărat! Obișnuiam să adun nedreptăţile suferite într-un sac pe care îl căram cu mine zilnic așa cum puteam mai bine. Mă gândesc că și acest lucru poate fi unul dintre motivele pentru care mâncam compulsiv. Vroiam să anesteziez acea suferință, vroiam să scap de durere, nu vroiam să mai știu de mine, vroiam să fug. Paradoxal această falsă „adormire” nu funcționa, ci din contră, aducea și mai multă durere. Cum putea oare fi altfel: un sac din ce în ce mai plin devine un sac din ce în ce mai greu, și pe lângă ce căram în el mă mai „apăsa” și greutatea lui în sine.
   Programul în 12 Paşi m-a ajutat și mă ajută să mă ocup de această durere despre care am vorbit mai sus, durere de care înainte încercam să scap prin diverse metode, printre care și mâncând compulsiv. Astăzi pot face faţă sentimentelor, emoțiilor, stărilor de orice fel, fie ele dureroase sau din contră, cele pline de entuziasm. Pentru că da, iată un alt paradox, obișnuiam să nu le știu gestiona nici pe acestea.

Pentru astăzi: 

Pot face faţă mâniei, resentimentelor, fricii, extazului lucrând cei 12 Pași în fiecare clipă a vieții mele. Primul pentru acceptare și predare, al doilea și al treilea pentru soluție, restul pentru acțiune și ajutorarea celorlalți. Asta așa pe scurt :)