20 Iunie

„Pot exista oameni răspunzători, dar nu există oameni vinovaţi.”– Albert Camus

Vinovăția nu m-a ajutat prea mult în viața mea, de fapt nu știu dacă m-a ajutat vreodată. Dar cine știe?! În orice caz, în prezent evit să mă învinovățesc pe mine sau pe alții, pentru că am observat că nimeni nu are de câștigat din asta. Și cum cel mai important într-o relație este câștigul reciproc, atunci vinovăția nu-ți mai are locul. Am dreptul să greșesc, și acum știu asta. Îmi asum responsabilitatea acțiunilor mele și îmi amintesc de câte ori pot că sunt om, deoarece în perfecționismul meu uitam adesea acest aspect și mă așteptam să am un comportament de mașină, fără eroare, fără greșală (și acum râdeam la faptul că tocmai ce am realizat că până și mașinile greșesc). Este de asemenea adevărat că, evit să folosesc „Nu ţi-e rușine?”, și mai ales în cazul copiilor. Știu că eu am crescut cu asta și acum aleg să schimb o viziune învechită cu una nouă, de dragoste și iubire, acceptare și înțelegere. Așa este viaţa mea acum.

Pentru astăzi: 

Mă respect pe mine şi pe ceilalţi acceptându-mă/acceptându-i așa cum sunt.