27 August

„Fiecare om are dreptul de a fi apreciat după momentul lui cel mai bun.” – Ralph Waldo Emerson

Am observat la mine o tendință de a anula toate calitățile şi acțiunile bune în ceea ce mă privește și în cazul altora atunci când apare o greșală. În ultima perioadă a vieții mele mă străduiesc, pe cât posibil, ca în momentele de cumpănă, când apare iritarea, furia, nemulțumirea să-mi amintesc de acele clipe când persoana în cauză a fost la înălțimea așteptărilor mele, să-mi amintesc că persoana aceea este și cea care m-a adus la concluzia că merită să avem o relație.

   Cred că cel mai greu îmi este să fac asta cu mine. Pare mai ușor să-mi amintesc partea bună în alții, dar în ceea ce mă privește tind spre a mă anula la prima abatere. Recunosc că mai am de lucrat la acest aspect, la a-mi aduce aminte că Dumnezeu, așa cum îl înțeleg eu, nu face rebuturi. Și că n-am de ce să-mi cred gândurile care mă critică, pentru că ele sunt doar niște gânduri, nu mă reprezintă. Eu nu sunt gândurile mele. Eu sunt mult mai mult decât atât.

Pentru astăzi:
Când îmi vine să critic, judec, bârfesc, când mă nemulțumește ceva, îmi reamintesc calitățile şi cele mai bune momente ale mele, ale membrilor familiei, ale prietenilor şi colegilor mei.