14 Septembrie

„Invidia este o formă de viciu, în parte moral,

în parte intelectual, care constă în a nu vedea niciodată

lucrurile așa cum sunt, ci doar în contextul relaţiilor dintre ele.” – Bertrand Russell

Un mod de a mă desconsidera este de a mă uita la programul şi realizările altcuiva. „Mai bine aş fi..., Mai bine aș face..., Cum de nu am și eu asta..., Este nedrept că el/ea are și eu nu am...“. Intru astfel și într-un soi de judecată, critică, invidie. Toate acestea sunt nespus de neproductive. În plus, starea mea se schimbă în rău. În mod clar nu mă iubesc când gândesc astfel. Viața nu este o competiție, deși societatea ne învață asta. Când intru în acea competiție, de a avea ce are celălalt, mă neglijez de fapt pe mine și nevoile mele. Mă situez astfel departe de adevăr, de autenticitate. Departe de Puterea Superioară și de viața liniștită, în pace, senină. Am nevoie de vigilență să-mi dau seama când se întâmplă să am pretenţii nerezonabile faţă de mine însămi și față de ceilalți. Nu trebuie să fac nimic perfect; trebuie doar să fiu eu însămi.

Pentru astăzi: 

Pentru a mă elibera de invidie, pot să încep prin a căuta să văd cum anume mă răneşte acest sentiment.