„Cel care nu va vâsli până când nu dispar pericolele, nu va vâsli niciodată pe mare.” – Thomas Fuller
Frica mă împiedică să-mi ating țelurile, practic tinde să mă paralizeze. Exista mereu pericolul de-a fi respins și atunci mă obișnuisem să nici nu mai „vâslesc”. Nu vedeam sensul. Dacă tot era să eșuez mai bine nici nu mă mai apucam. Însă eșecul era doar o proiecție de a mea, nicidecum realitatea. Este normal că dacă nu lucrez la proiectul respectiv, să nu văd rezultatele.
În programul de 12 Pași am învățat să fac primul, cel mai mic pas în ceea ce am de rezolvat. Numai
atunci descopăr că nu este chiar atât de rău pe cât îmi spunea mintea că este. Pe parcurs descopăr plăcerea
adusă de acțiune.
Azi, cu ajutorul prietenilor din TAA (OA), nu am nevoie de garanții că voi fi acceptat de fiecare dată
când încerc să comunic cu alții, când acționez în vreo direcție. Azi merg înainte și las fricile în mâna
Puterii mele Superioare.
Pentru astăzi:
Fac primul pas! Restul va veni de la sine.
Comments
Post a Comment