18 Septembrie

„Nicio patimă nu deposedează cu atâta eficiență mintea de toată capacitatea ei de-a acționa și raționa, 

ca frica.” – Edmund Burke

Frica poartă multe măști. Ea se poate ascunde în spatele fațadei mele de dispreț tăcut, de refuz pasiv, de 

stare pe jumătate mort, fără sentimente, de râs isteric. Pot să înfășor mantia de frică în jurul meu și să

 spun „Nu”, „Nu voi merge”, „Nu am nimic”, „Nu pot să fac asta”, „Lucrurile nu ies așa cum vreau eu”.

   Pot să rămân deoparte, izolat, mă pot retrage sau pot să comunic cu alții, să acționez, să mă deschid 

către lume. Acțiunea poate să-mi schimbe perspectiva, să străpungă frica. Iar simplul fapt de a mă auzi 

mă poate ajuta să realizez iluzia în care stăteam. Pe măsură ce lucrez la pași, îmi recâștig contactul cu 

Puterea mea Superioară și, cu ajutorul lui Dumnezeu, așa cum îl înțeleg eu, revin la viață.

   Și voi spune da, pot să fac asta, îmi pot împărtăși experiența la întâlniri, îi voi mulțumi lui Dumnezeu

 pentru că m-a eliberat din lanțurile fricii.

Pentru astăzi: 

Curajul de-a depăși frica este în mine, dar în această comunitate, nu trebuie să fac singur călătoria.