25 Septembrie

„Asemenea credinței, răbdarea și stăruința mută munții din loc.” – William Penn

După un episod compulsiv, după un ciclu complet prin vechiile comportamente, după învinuire, blamare, ajung negreșit la planificare. Într-adevăr, se pare că răbdarea este înlocuită de aceste proiecții, care aparent dau o stare de bine, și care aduc o bucățică de speranță, o scurtă minciună că de fapt nu a fost atât de rău, un gând că nu este totul pierdut. Este destul de greu să nu faci nimic și să aștepți, să reflectezi, să observi, să te oprești, să stai nemișcat. Mai degrabă mă îndrept spre întocmirea de liste, spre respectarea programelor, spre a face. Mă ajută să-mi amintesc: când va vrea Dumnezeu, nu eu. Mi s-a demonstrat asta de multe ori, totuși încă mai uit. Poate că doar învăț eu mai încet, că nu eu sunt la cârma universului și că ceea ce primesc este cel mai bine pentru mine.

   Îmi întorc atenția spre mine și îmi dau voie să trăiesc. Îmi amintesc că am numai această clipă, îmi amintesc să fiu recunoascătoare, îmi amintesc că totul este trecător, și că mâine oricum nu o să mai conteze ceea ce gândesc acum, pentru că fiecare moment este unic și eu pot acționa numai în prezent, asta este singura secundă pe care o pot modifica.

Pentru Astăzi: Cred că ceea ce primesc astăzi este cel mai bun lucru pentru mine. Am răbdare, fac o pauză, îmi dau timp să primesc răspuns la întrebările mele.