1 Octombrie

 

„Întreaga muzică este în disonanță când sufletul este dezacordat.” – Miguel de Cervantes

 

Uneori nu am chef de nimic. Aș face ceva, și n-aș face. Parcă nivelul de energie este scăzut, la fel și motivația. Devin irascibilă, nu-mi convine nimic, am reacții exagerate. Simt că am nevoie să mă descarc, și aștept provocarea, ca să am motiv de ceartă. Îmi vine să apelez la mâncare pentru o stare mai bună.

    Apoi încep să mă gândesc care este nevoia mea reală. Oare mi-am satisfăcut nevoile bazale: am mâncat echilibrat, m-am conectat cu mine și alți oameni, am dormit suficient, am avut un somn odihnitor, mi-am satisfăcut nevoia de competență și control, am avut parte de intimitate cu partenerul? Probabil că nu. Și descoperind nevoia din spatele iritării, o pot satisface și trece peste acest episod. 

    Apoi mulțumesc felului în care mintea/corpul mi-a „spus” că ceva nu este în regulă.

Pentru Astăzi: Starea proastă vine de multe ori în urma nesatisfacerii unei nevoi primare. Identific nevoia, și am grijă de mine. Sunt recunoscătoare!